Una dintre persoanele care, în mod conștiincios, calcă pragul The Box este Mihai Roba, un programator de 34 de ani, care locuiește în Cluj-Napoca. Se antrenează aici de un an, întrucât antrenamentele pe care le face la sală reprezintă un adevărat hobby pentru el.

Before The Box
A început să practice sport din timpul liceului, cu pași mici, ce-i drept: „Am mai fost și în timpul liceului la sală, dar m-am dus doar o lună, iar după, m-am lăsat. Din facultate am început să merg în mod constant. Atunci a fost destul de important. În perioada aia eram «rotund». ”
La facultate, decizia de a merge la sală a fost luată împreună cu un prieten foarte apropiat al lui Mihai: „Inițial, am mers cu un coleg de facultate, dar el a început să rărească antrenamentele, așa că mă mai duceam și singur.”
A ținut dietă în perioada respectivă cu „ce găsea pe net la vremea aia.” Dezavantajul era că dieta exista, preponderent, în vacanțe: „Nu țineau decât trei-patru zile. Mai și lucram în perioada respectivă și mi se făcea foame destul de des”.
O altă pasiune – mersul cu bicicleta
Pasiunea pentru mersul cu bicicleta și-a descoperit-o în urmă cu șase ani, prin prisma prietenilor lui, care erau adepții downhill-ului. Diferența dintre ei și Mihai era că lui „îi făcea plăcere să urce dealul”, spre deosebire de ceilalți, care optau pentru polul opus. „Trei ani am avut obiceiul ăsta, de a mă plimba cu bicicleta. Uneori mai mergeam și după serviciu: mă duceam în pimbare până la autostradă și înapoi acasă.”
S-a confruntat, de altfel, și cu situații mai puțin plăcute: „Mi-am îndoit o bicicletă pe Transfăgărășan. Am căzut într-un șanț și am aflat de bicicletă că-i stricată când am ajuns jos. Mi-a zis cineva că «n-ai văzut că ți-e stricată bicicleta?». Ei bine, nu, nu văzusem.”
În ultima perioadă, Mihai nu a mai avut timp suficient pentru a se plimba cu bicicleta. Mai face drumeții ocazional, în funcție de disponibilitatea agendei încărcate.
„Și uite așa luna s-a făcut un an... și o lună”
La început, Mihai a venit la The Box, pentru că sala pe care o frecventa anterior era în renovare. Era destul de hotărât că după o lună va reveni la obiceiurile anterioare. Doar că lucrurile au căpătat o altă direcție: „Îmi plăceau mult orele de weightlifting cu Gabi. Inițial, mă gândeam că n-o să rămân. Dar au mai venit și alți cunoscuți de la sala pe care o preferam înainte, iar atunci am rămas toți. Nici nu sunt adeptul schimbărilor. Cred că și acesta e un motiv pentru care continui aici. Plus că nici ce se face la The Box nu găsești peste tot. Și uite așa luna s-a făcut un an... și o lună. ”
Mihai s-a antrenat atât cu Gabi Sincrăian în cadrul The Box, cât și cu Bogdan Petrican. A început cu Olympic weightlifting, iar în prezent urmează programul The Stronger Me, ce constă în antrenament personalizat, nutriție și masaj kinetoterapeutic: „Mai nou, fac cu Bogdan personal training pentru recuperare. Am suferit o accidentare, care a dus la hernie de disc. Inainte n-aveam nici cea mai vagă idee dacă aveam postura corectă. Important era să pot ridica o greutate mare, de cât mai multe ori.”
Acomodarea nu a fost deloc ușoară: „Era destul de plictisitor la început. Făceam antrenamente de balet și de gravide, comparativ cu ceea ce făceam înainte. Acum, mai încerc să fac și exerciții cu bicicleta, puțin câte puțin. Nu am altă opțiune. Mă bucur că merge bine. Săptămâna aceasta chiar n-am simțit nicio
durere de spate. De abia aștept să mă întorc la antrenamentele normale.”
Rezultatele frecventării The Box
Mihai și-a descoperit pasiunea pentru olympic weightlifting la The Box: „Înainte îl vedeam ca pe un sport foarte greu de praticat. Am încercat doar câteva elemente înainte, cum ar fi clean-ul. Aici am reușit să evoluez destul de mult. De la clean cu 70 kg la un clean de 105 kg, mi se pare că este o evoluție.”
Dorința cea mai mare a lui Mihai pe care vrea să și-o îndeplinească prin antrenamentele de la The Box, ține de atingerea unei anumite greutăți corporale și mărirea forței fizice: „Pentru mine, The Stronger Me, ar însemna să devin mai slab și cu o forță măcar egală cu cea de acum. Niciodată n-am fost adeptul mușchilor mari, ci al forței. Acum, chiar dacă mi-au crescut mușchii, n-a fost neapărat important pentru mine. Eu am urmărit doar să fiu puternic. Pătrățelele, oricum, le mai aștept.”
De asemenea, spiritul competitiv, sporit la sală, este văzut ca o modalitate de evoluție, din punctul de vedere al lui Mihai: „Tragi de tine să fii mai bun decât ceilalți. Aici, de exemplu, încercam să mă țin de Atti, doar că îmi era greu. Chiar și în general e fain să fii competitiv, nu doar în sport.”
Crearea unei conexiuni cu cei de la sală e vitală pentru formarea unui mediu de activitate armonios: „E important să îți faci prieteni în locul în care te antrenezi. La The Box simt că fac parte dintr-o comunitate. Am auzit că sunt faine și bootcamp-urile, chiar dacă n-am fost până acum. Și, de altfel, foarte puține săli organizează astfel de activități.”.
Comments